Motto:
"Miscati de consternarea si tulburarea din oras ne-am alaturat obiceiului impamantenit al cantarii de imnuri si psalmi ca in partile din Rasarit,pentru a feri poporul de intristare si sila . . . Cat sa mai induram? Ce se intampla oare? Ce-ai auzit? Niste nestiutori se ridica si cuceresc cerul si noi, cu doctrinele noastre fara inima, iata unde ne tavalim: in trup si sange! Sau fiindca ne este rusine sa-i urmam si nu ne este rusine ca nici macar nu-i urmam... Cat timp, cat timp inca voi mai spune maine si maine? De ce nu acum, de ce sa nu sfarsesc pe loc rusinea?"
Fericitul Augustin (354-430) - Confesiuni 8-9
Parafrazadu-l pe Hamlet cu al sau " A fi sau a nu fi ..." indraznesc sa incerc o sintagma mai moderna "A fi pe web sau a nu fi...". Fara indoiala web-ul ca creatie a mintii umane reprezinta mai degraba o forma moderna de exprimare. Daca primele forme de exprimare ale spiritului uman imbracau forma unor scrijelituri facute de omul primitiv cu carbunele pe peretii pesterilor si au continuat cu descoperirea limbajului ( sau graiul articulat cum spun antropologii) si inventarea alfabetului, indraznesc sa afirm ca web-ul este o desavarsire. Web-ul de astazi reuneste aproape toate formele de exprimare cunoscute, imagine, sunet, cuvantul scris, intr-un mediu distribuit la care oricine are acces. Web-ul sparge barierele de comunicare dintre oameni, si este un mediu al sanselor egale. Oricine poate fi pe web, motoarele de cautare din ce in ce mai performante pot gasi aproape orice informatie pe care o cauti. Web-ul a dat sansa natiunilor in curs de dezvoltare sa se adapteze din mers si sa se afle la un click de mouse in spatele natiunilor dezvoltate.
Cand am inceput sa construiesc acest site trebuie sa recunosc ca mi-a fost destul de greu. Pe de o parte este teama, pe web nu mai esti singur, te poate vedea si critica oricine, iar cateodata a vorbi despre tine este dificil sa o faci indiferent ce forma de exprimare ai folosi ( cuvinte, versuri, muzica etc...) iar web-ul ca modalitate de exprimare nu face exceptie. Nu stiu dar parca web-ul imi da o oarecare senzatie de vulnerabilitate, dar poate este doar teama de un nou inceput.
Totusi ca o fire preponderent analitica incerc sa ma gandesc daca ideea contemporana de a pune totul pe web nu va duce in viitor la o stirbire a spiritului uman, iar omul si viata in general, ca creatie preponderent analogica se transpune si se subjuga acestui spirit nou, preponderent digital. Digitalizarea realitatii oricat de performanti ar fi algoritmii folositi nu este decat o replica palida sub o forma binara de 1 si 0 a unei realitati ce imbraca forma creatiei. Cateodata cuvintele sunt incapabile sa descrie ceea ce simtim, cum ar fi daca pentru aceasta am folosi doar cele doua simboluri (1 si 0) ale aritmeticii boolene ? Daca cei ce ridica in slavi digitizarea se culca linistiti spunand ca zgomotul rezultat in urma procesului de cuantizare este mic si oricum insesizabil simturilor noastre, eu totusi nu sunt atat de optimist si inca prefer sunetul cald al discului de vinil in locul performantului CD. De altfel cei ce fac apologia digitizarii ar trebui sa afle ca in teoria moderna a informatiei accesul la sensul informatiei este nul. Si cand afirm aceasta ma refer la faptul ca un spirit ca Rembrandt sau Shakespeare nu poate fi matematizat, el poate place cuiva sau nu, o masina nu va putea face niciodata o analiza critica a unei opere, cel mult va face o critica rece si impersonala pe baza unor sabloane preprogramate.
In incheiere pot afirma ca folosit cu moderatie web-ul este fara indoiala util si oricum nu a atins posibilitatile sale maxime, si cine stie poate umanitatea va descoperii in viitor o cale mai performanta de a comunica atunci cand realitatile cotidiene nu vor mai corespunde web-ului de astazi.
Astazi sintagma filozofica "gandesc deci exist" imbraca o noua forma "sunt pe web deci exist". Sa fie oare asta o noua paradigma ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu